Timpul dintr-un strat de rocă
Cum stabilesc cercetătorii vârsta fosilelor de dinozauri?
Răspuns pe scurt
Cercetătorii datează de obicei un dinozaur stabilind vârsta rocilor din jurul său. Ordinea straturilor oferă o succesiune relativă; mineralele potrivite pot furniza vârste numerice. Datarea cu carbon-14 este utilă pentru resturi mult mai recente, însă scara sa temporală este prea scurtă pentru dinozaurii non-aviari.
Stabilește mai întâi succesiunea
Într-o succesiune nederanjată de straturi sedimentare, stratul inferior s-a depus înaintea celui superior. Aflorimentele reale cer o examinare atentă: cutarea, faliile și eroziunea pot întrerupe sau răsturna succesiunea. Geologii reconstruiesc această istorie înainte să interpreteze poziția fosilei.
Fosilele caracteristice pot ajuta și la corelarea straturilor dintre localități. Ghidul Smithsonian despre datare explică atât datarea relativă, cât și folosirea fosilelor directoare. Corelarea leagă înregistrări; nu înseamnă că două roci asemănătoare s-au format exact în aceeași zi.
Caută apoi un ceas mineral potrivit
Unii izotopi instabili se dezintegrează cu viteze măsurabile. Dacă istoria mineralului este înțeleasă și sistemul a rămas suficient de închis, proporțiile izotopilor părinte și fiică pot ajuta la estimarea momentului în care a pornit ceasul. Minerale și metode diferite se potrivesc unor intervale de vârstă diferite.
Pentru sedimentele cu dinozauri, materialul vulcanic poate fi deosebit de util. Un strat de cenușă datat deasupra sau dedesubtul fosilei poate delimita vârsta acesteia. Proba datată trebuie să aparțină efectiv evenimentului interpretat; un grăunte mult mai vechi, adus de apă într-un sediment mai tânăr, ar răspunde altei întrebări.
Un exemplu simplu de încadrare în timp
Imaginează-ți un strat cu fosile între două niveluri de cenușă. În acest exemplu didactic, cenușa inferioară este datată la aproximativ 102 milioane de ani, iar cea superioară la aproximativ 100 de milioane de ani. Dacă straturile sunt în ordinea inițială și fosila nu a fost remaniată dintr-o rocă mai veche, îngroparea se află între aceste date. Sunt numere rotunde inventate pentru a demonstra logica, nu măsurători ale unui exemplar real.
| Strat | Vârstă ilustrativă | Ce ne spune |
|---|---|---|
| Nivelul superior de cenușă | Circa 100 de milioane de ani | Stratul cu fosile exista deja |
| Sedimentul cu dinozaur | Între nivelurile datate | Îngroparea se încadrează în interval |
| Nivelul inferior de cenușă | Circa 102 milioane de ani | Stratul cu fosile s-a depus ulterior |
De ce datarea cu carbon nu datează T. rex
Carbonul-14 are un timp de înjumătățire de circa 5 730 de ani. După multe astfel de intervale, rămâne prea puțin carbon-14 inițial pentru a funcționa ca un ceas util. Domeniul practic se măsoară în zeci de mii de ani, nu în zecile de milioane care ne separă de dinozaurii non-aviari. O valoare foarte mică măsurată într-o fosilă veche poate reflecta contaminarea sau fondul măsurării; nu reprezintă automat vârsta animalului. Metoda de datare și limitele sale contează la fel de mult ca rezultatul de laborator.
Citește vârsta împreună cu dovezile
Un titlu poate rotunji vârsta la „150 de milioane de ani”. Lucrarea de cercetare ar trebui să explice ce a fost datat, de unde provin probele și care este incertitudinea. Un interval oferă informație utilă; nu este o recunoaștere că nimeni nu știe nimic.
La localitatea Dinosaur Trackway din Connecticut, corelarea geologică și straturile de bazalt asociate ajută la plasarea urmelor aproape de începutul Jurasicului, acum circa 200 de milioane de ani. Prezentarea National Park Service arată de ce rocile din jur fac parte din dovezi. Folosește ghidul perioadelor pentru cronologia generală și ghidul fosilizării pentru ce s-a întâmplat înaintea descoperirii.
Întrebări și răspunsuri
Pot cercetătorii să dateze osul în sine?
Uneori materialul fosil este potrivit pentru anumite metode, dar vârsta trebuie interpretată în raport cu formarea mineralelor și modificările ulterioare. Vârsta multor dinozauri este delimitată folosind, în schimb, rocile asociate.
