— notă de teren nr. 5 —
Spinosaurus: prădătorul de lângă apă
Răspuns pe scurt
Spinosaurus are cea mai ghinionistă biografie dintre toți dinozaurii: primele oase, găsite în Egipt, au fost distruse în 1944, iar înfățișarea prădătorului a fost apoi refăcută decenii la rând. Esențialul îl știm astăzi. A trăit în nordul Africii, în Cretacic, avea fălci lungi și înguste, o velă înaltă pe spate și se hrănea cu pește. Dacă îl prindea înotând sau umblând prin apa mică, asta se discută și acum.
Fălci de pescar
Botul lui Spinosaurus e lung și îngust, iar dinții, drepți și conici, sunt numai buni pentru a ține o pradă alunecoasă. La Tyrannosaurus e invers: craniu masiv și dinți groși, care sfărâmau osul. Asemenea fălci trădează un pescar, deși e greu de crezut că un prădător lung de vreo 14 metri refuza altă pradă când i se ivea ocazia.
O dovadă directă a lăsat ruda lui, Baryonyx. În zona abdomenului unuia dintre scheletele sale s-au păstrat resturi de pește. Meniul, s-ar putea spune, vine la pachet cu descoperirea.
La ce îi folosea vela
Scheletul velei îl formau prelungirile foarte înalte ale vertebrelor de pe spinare. Ce anume le acoperea și cum arăta totul în viață, oasele nu spun în detaliu, pentru că țesuturile moi nu s-au păstrat. „Velă” e doar o poreclă comodă.
Variantele sunt două. Vela putea fi un panou de semnalizare, după care se recunoșteau semenii și își alegeau perechea, sau putea ajuta la schimbul de căldură. Prima variantă a primit sprijin în 2026: o specie nouă de Spinosaurus din Niger avea pe cap o creastă înaltă, în formă de iatagan, căreia greu îi găsești altă întrebuințare decât semnalele pentru semeni. E un argument, dar încă nu o dovadă.
Înotător sau stârc
Oasele dense și coada asemănătoare unei vâsle i-au făcut pe unii să creadă că Spinosaurus se scufunda după pește. Acum balanța înclină spre cealaltă variantă. În 2024, calculele de densitate osoasă pe care se sprijinea ideea scufundătorului au fost puse sub semnul întrebării, iar în 2026 a fost descrisă din Niger o a doua specie, Spinosaurus mirabilis. Aceasta a trăit acum circa 95 de milioane de ani, la sute de kilometri de mare, pe malul râurilor din păduri. Autorii o compară cu un stârc uriaș care pescuia în ape adânci de cel mult vreo doi metri.
Susținătorii vânătorii subacvatice nu s-au dat totuși bătuți. Un lucru e limpede: până la adevăratele reptile marine, cum era Mosasaurus, Spinosaurus avea mult de mers. „Trăia lângă apă” poate însemna lucruri foarte diferite, iar un pește prins la mal nu face încă dintr-un vânător un scufundător.
De ce e desenat atât de diferit
Paleontologul german Ernst Stromer l-a descris pe Spinosaurus în 1915, pe baza unor oase din Egipt. În 1944, aceste oase au fost distruse în bombardarea Münchenului; s-au păstrat doar descrierile și desenele. Reconstituirea a fost apoi corectată după fiecare descoperire nouă, iar cel mai mult au schimbat-o datele despre picioarele din spate și coadă. Estimarea actuală, de circa 14 metri și 7,4 tone, e și ea mai nouă decât multe cărți: vechii 16–18 metri sunt considerați exagerați. Așa se face că ilustrațiile din ani diferiți par să înfățișeze animale diferite.
Întrebări și răspunsuri
Știa Spinosaurus să înoate?
Era strâns legat de apă, dar cât de bun înotător era rămâne discutabil. Studiile din 2024–2026 descriu mai degrabă un prădător care umbla prin apa mică și înhăța peștii ca un stârc decât un urmăritor subacvatic. Disputa nu s-a închis.
Cine ar fi câștigat: Spinosaurus sau Tyrannosaurus?
Niciunul, fiindcă nu s-ar fi putut întâlni. Între ei stau zeci de milioane de ani și un ocean, așa că un duel e posibil doar în filme.
La ce folosea vela?
Cel mai probabil, la etalarea în fața semenilor; se discută și schimbul de căldură. Un răspuns sigur nu există.
Cu ce se hrănea Spinosaurus?
Mai ales cu pește, după cum arată fălcile și dinții. Nu avem însă motive să-l socotim un mâncător exclusiv de pește.
